Nu te mai lăsa copleşită de informaţiile contradictorii de pe forumuri, ci ai încredere în instinctele tale şi permite-le rudelor să te ajute.

Teama că nu este o mamă bună şi că nu vrea să-şi priveze fetiţa de dragostea maternă o făcea pe Maria să se simtă vinovată dacă o lăsa pe micuţa Lia singură vreo clipă. I se părea mică şi neajutorată, dependentă în totalitate de ea. „Nu puteam părăsi camera, pentru că ştia că plec şi plângea. Mi-am dat seama că mă schimbasem ca om. Nu mai eram eu cea dinainte, ci devenisem o persoană pentru care copilul era centrul universului şi nu voiam să devin o fiinţă plafonată sau să fiu doar mamă şi să stau la cratiţă. Voiam să fac o schimbare", spune Maria. Schimbarea a venit când Lia a împlinit 6 luni. „După ce am înţărcat-o, am văzut că se integrează mai bine în lume, că se dezvoltă şi că stă în funduleţ. Am conştientizat că nu e bine s-o fac foarte dependentă de mine şi mă gândeam că, la un moment dat, şi eu trebuie să-mi încep serviciul", spune tânăra mămică de 29 de ani. Perioada respectivă a coincis cu decizia Mariei de a merge la un psiholog, care i-a confirmat că nu este o mamă rea şi că nu e nimic rău în a lăsa şi alte persoane să se ocupe de Lia.

Tot teama de a nu-i lipsi pe micuţi de afecţiune le împiedică pe unele mămici să-şi facă timp să meargă la toaletă, să facă duş sau să-i lase să doarmă singuri în pătuţul lor.

Sentimente de vinovăţie mai puternice la mămicile care duc tot greul

Ce le determină pe tinerele mămici să simtă că nu sunt suficient de bune pentru copiii lor? „Societatea pune o presiune enor¬mă asupra educaţiei copiilor, iar valurile de informaţii contradictorii le derutează. În realitate, lucrurile sunt foarte simple, iar mamele trebuie doar să-şi asculte instinctele, să se asculte pe ele însele şi pe micuţi", spune psihologul Dominique Mazin, citat de publicaţia Psychologies. Fo