Cât a trăit şi după moarte, despre Ceauşescu s-au făcut filme, s-au scris sute de cărţi şi nenumărate articole. S-au pus în circuitul public interviuri şi memorii mai mult sau mai puţin alterate de schemele adevărului partinic, corectitudinii politice sau tendinţei de faţadă a autorilor. S-au reprodus fotografii din arhivele instituţiilor comuniste de presă şi propagandă şi din colecţii particulare.
S-au tipărit grămezi de arhive. Proiectată pe fundalul epocii sale, viaţa ultimului lider comunist poate fi o istorie filigranată a României secolului XX. Ceauşescu e însă şi paradoxul nostru statistic printre ţările ex-comuniste.
În sondaje succesive, românii l-au urcat, simultan, pe piedestalurile celui mai bun şi celui mai rău conducător din câţi a avut ţara. Astfel că ideea lui Marius Tucă, directorul ziarului, de a face un serial din biografia lui Ceauşescu am privit-o, la început, cu reticenţă de cartografi trimişi să macheteze la scara de 1 pe 1 zona cea mai periculoasă din hărţile lor.
Deşi pe parcursul celor şapte ani de existenţă a secţiei de istorie recentă a Jurnalului Naţional – mai ales redactând "Scînteia 1989 – După 20 de ani", suplimentul cotidian al ziarului în 2009 ş, în colecţia faptelor şi intenţiilor atribuite de istorici, memorialişti, analişti sau ziarişti lui Ceauşescu, componenţii echipei ne-am confruntat cu nebănuite "descoperiri".
Am căutat şi cercetat toate documentele ce pot fi consultate, am citit tot ce avem la îndemână şi ni s-a părut demn de consideraţie, am intervievat şi conspectat mărturii ale "părtaşilor". Încredinţaţi după fiecare demers de trebuinţa altei puneri în scenă a biografiei lui Nicolae Ceauşescu. Fără patimi politice, clişee şi idei preconcepute, cu dovezi şi argumente provenite din multitudinea surselor actuale – o trainică punte între memoria so
