A.E. Baconsky (n. 1925, Hotin, Basarabia) este autorul unei opere complexe şi originale, a cărei reeditare integrală ar putea determina o analiză atentă şi o receptare meritată mai cu seamă în zilele noastre.
A scris şi a publicat poezie, proză, eseuri şi critică literară. A tradus din lirica universală, a conceput şi realizat "Panorama poeziei universale contemporane" (1972), a scris numeroase studii despre pictură, a îngrijit şi prefaţat albumele de artă, printre care Ţuculescu, Botticeli, Ghiaţă. Absolvent al Facultăţii de Drept din Cluj, a frecventat, de asemenea, cursurile de estetică şi filosofie ţinute de Lucian Blaga. A fost unul dintre poeţii reprezentativi ai grupului de la revista Steaua, în paginile căreia a militat pentru legitimarea lirismului, într-un timp în care literatura era saturată de clişeele ideologice ale realismului socialist.
În 1956, la primul Congres al Scriitorilor din România, şi-a amendat şi renegat chiar şi propriile versuri proletcultiste cu care debutase în anii '50, scrise în spiritul cerinţelor timpului. A lansat pe atunci, în versuri, lozinci la modă, sub semnul "literaturii noi". Versuri celebre pe-atunci, facile şi de un haz nebun în zilele noastre, sunau aşa: "Trece-o noapte şi mai trece-o zi,/ Se ascute lupta între clase,/ Iar chiaburii-au început a fi/ Elemente tot mai duşmănoase". Cum spuneam, s-a dezis de toate acestea, a trecut proba de foc, a mărturisit, într-o perioadă când această asumare nu era deloc în avantajul său. O dată cu renunţarea la poezia conjuncturală, A.E. Baconsky topeşte în versurile sale un lirism confesiv, cu nuanţe de pastel, ceea ce fusese acceptat în epocă drept "poezie de notaţie".
Publică volumele "Fluxul memoriei" şi "Dincolo de iarnă" (1957), "Imn către zorii de zi" (1962), "Fiul risipitor" (1964), care îl dezvăluie pe Baconsky drept ceea ce era de fapt, un s
