Din raţiuni tactice meschine şi neinspirate, primarul Radu Mazăre tranzacţionează, fără scrupule, carne: carne de pui, la pungă, pentru pensionari, carne de lucru - la container, carne fragedă - în vitrine, în staţiunea Mamaia, sub luminile reflectoarelor din cluburi... carne uscată, carne stricată, carne în suc propriu...

A expune carnea pe tarabă pentru o mână de voturi înseamnă a asuma gratuit niveluri generalizate de sărăcie şi de preacurvie pe care, Slavă Domnului!, Constanţa nu le-a atins încă. Înseamnă a administra morfină unui bolnav în comă.

A scoate, într-o asemenea manieră, sistematic carnea la mezat, a dezbrăca fără motiv urbea în fundul gol spre a-i dezvălui ridurile, cangrenele, deficienţele în alimentaţie, implanturile de silicon, estrogenul în exces, poate provoca greaţă până şi electoratului fidel al organizaţiei locale a PSD. În acest moment, pare că s-a acumulat prea multă carne în relaţia edil-alegător chiar şi pentru Constanţa. În acest moment, un vot de susţinere pentru proiectele lui Radu Mazăre este echivalent cu a accepta perpetuarea nocivă a reflexului cozilor nesfârşite pentru mize minuscule, cu a contribui, din banii tăi, la ridicarea unui centru inutil al sărăciei şi al compasiunii inopinate în oraş (asta, în vreme ce clădirile din centrul istoric zac abandonate printre ruine, bălării şi coloşi de termopan neterminaţi), cu a-ţi trimite benevol copila la produs.

Bătrânii pot fi ajutaţi periodic şi fără a fi umiliţi, penuria, inevitabilă aproape în oricare oraş ceva mai mare de pe planetă, poate exista şi laolaltă cu relativa bunăstare sau îşi poate crea, în mod natural, spaţii la periferiile aşezărilor, iar fetele mai frecventează şi biblioteci, nu doar discoteci de prelată pe schelete metalice. Mai dintr-o bucată decât Traian Băsescu, mai social-democrat decât Adrian Năstase, mai revoluţionar decât Victor Ponta şi,