Selenei îi plac poveştile cu zâne. Şi se pune deseori în pielea unor personaje ale binelui care înving balaurii şi zmeii din basme. În viaţa reală, sufletul ei de copil de 4 ani şi jumătate are de înfruntat un monstru ce ar face să tremure orice om în toată firea: leucemia.
La vârsta ei, jurnalul de fiecare zi al Selenei Daria ar trebui să arate altfel: fără spital, fără tratament, fără febră şi fără suferinţă. De mai bine de doi ani fetiţa se luptă cu boala cumplită. Când credea că aproape a învins-o, micuţa a făcut o recădere, iar zilele au început din nou să semene una cu alta: halate albe, perfuzii, slăbiciune. Visul ei, mărturisit mamei într-un moment de duioşie, e să nu mai stea niciodată în spital. Ca să i se împlinească dorinţa, fetiţa are nevoie de 150.000 de euro pentru un transplant de măduvă în străinătate. „Într-o seară, înainte de culcare, mi-a spus că vrea să-i spun poveşti cu zâne şi, după una mai scurtă, mi-a zis că personajul rău nu poate fi înfrânt aşa de repede. Trebuie să lupţi mai mult”, povesteşte mama Selenei cum a maturizat-o suferinţa.
„Coşmarul nostru a început într-o zi de februarie 2009 cu o aparent banală viroză respiratorie şi o mică umflătură la ochiul drept. Iniţial, ni s-a spus că este o conjunctivită şi am tratat-o cu picături specifice. În următoarele zile, ochiul s-a tot umflat şi am mers cu copilul la Budimex, unde ni s-a pus diagnosticul de Celulita Periorbitala şi ni s-a dat un tratament cu antibiotice, picături şi unguent local. Deşi mergeam la două zile la consult şi urmam tratamentul, ochiul se umfla din ce în ce mai tare”, îşi continuă firul povestirii mama. Au urmat analize peste analize, diagnostice care mai de care, iar pe 1 aprilie fetiţei i s-a pus diagnosticul ce a furat Soarele de pe cerul familiei Vlad: leucemie acută limfoblastică.
De atunci a început bătălia părinţilor:
