În urmă cu o zi, a apărut informaţia potrivit căreia “Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al fostei Securităţi a scriitorului Nicolae Breban.” Cu o viteză ce m-a luat prin surprindere, am fost solicitat să îmi exprim un punct de vedere în legătură cu această situaţie.
Înţeleg că interesul pentru opinia mea se datorează unei serii de texte mai vechi în care am polemizat cu Nicolae Breban. Mi-au foast reamintite pagini din eseul “Frig sau Frică? Sau despre condiţia intelectualului român” publicat, în 1984, în revista pariziană L’Alternative (traducere Marie-France Ionesco, coordonator – Mihnea Berindei), eseu în care există şi un portret-robot al “agentului de influenţă”.
Mi-au fost reamintite texte precum “Adio, Grobeimea Voastră!”, apărut în 1991, în trei numere consecutive ale revistei “22” (nr. 47 (97), 30 noiembrie-5 decembrie, nr. 48 (98), 6-13 decembrie 1991 şi nr. 49 (99), 13-20 decembrie), “Haiducul de salon – un megaloman la porţile dizidenţei” (Adevărul literar şi artistic, nr. 628, 6 august, 2002) şi alte câteva în care am polemizat cu Nicolae Breban.
La solicitările de a-mi exprima un punct de vedere în legătură cu concluziile CNSAS privind colaborarea lui Nicolae Breban cu Securitatea (nume de cod ”Baltag”), am răspuns că nu doresc să fac nici un comentariu, fiindcă nu am nimic de adăugat la cele spuse deja în urmă cu atâţia ani.
Înţeleg însă că există un pericol al colportajului – în loc să meargă la texte, unii preferă să brodeze pe ce afirmă eronat că ar fi citit. Este unul dintre motivele pentru care, deşi mă voi abţine de la noi comentarii, am hotărât să republic aici un număr din paginile la care m-am referit mai sus.
Un al doilea motiv este că m-a tulburat o afirmaţie a unui profesor şi prieten căruia îi datorez foar