In urma cu cateva zile un prieten mi-a pus o intrebare naucitoare : daca ar fi sa aleg intre un presedinte vadit pro-rus si unul vadit pro-american, ce as face ? – m-am gandit, am incercat sa argumentez un raspuns contraintuitiv, am revenit asupra lui. Concluzia serii ? Razboiul rece nu s-a terminat. Are insa alte dimensiuni, actori putin re-asezati, noi tipuri de aliante, interesele insa par aceleasi. Iar in Romania discursul public se radicalizeaza prin ridicarea etichetelor la rang de explicatie.

Fenomenul Wikileaks in Romania are intr-adevar un efect de turnesol, pentru mine intristator prin faptul ca releva o inabilitate (sau inapetenta) pentru un discurs de tip analitic. Am urmarit schimbul de replici intre Costi Rogozanu si Vladimir Tismaneanu, cu trimiteri catre Dan Tapalaga si Dragos Aligica. Nu ma asteptam ca un articol pretins critic sa inceapa cu un titlu conclusiv – ma refer la Costi Rogozanu si al sau “deci, daca esti anti-american esti barbar”. Am citit curios sa vad despre ce este vorba, dupa care am mers si la articolele sursa, cele semnate de Tismaneanu si Tapalaga. Cel semnat de Tismaneanu este o pledoarie pentru un anumit tip de organizare sociala bazata pe recunoasterea valorilor umanismului si ale modernitatii – ele sunt explicate pe scurt in articol. In continuare autorul identifica aceste valori cu cele promovate in discursul Statelor Unite – de unde si afirmatia conclusiva ca a fi anti-american inseamna a fi anti-umanist. In logica textului afirmatia poate avea sens, scoasa din context ea pare ridicola, deplasata si chiar ingrijoratoare. Costi Rogozanu foloseste tocmai acest artificiu retoric pentru a reduce conversatia la absurd (absurdul radicalizarii). Si nu se opreste aici, ci foloseste aceeasi scurtatura (i)logica pentru a argumenta anti-americanismul (fara insa a defini clar termenul).  In articol autorul confunda analiza crit