Mai puţin cunoscut în ţara noastră, uleiul de palmier este folosit pe scară largă pentru prepararea alimentelor. El prezintă avantajul rezistenţei la temperaturi înalte, pe care alte uleiuri utilizate la prăjit nu o au.
Uleiul de palmier se obţine din miezul fructului de palmier african. Este un ulei bogat în vitamina E şi în carotenoizi, precursorii vitaminei A, ambele fiind antioxidanţi naturali, ce protejează organismul de acţiunea radicalilor liberi. Se digeră uşor, având o consistenţă similară ţesutului adipos uman.
Ideal pentru prepararea prin prăjire
Potrivit nutriţioniştilor, principalul atu al uleiului de palmier este punctul de fum înalt, adică rezistenţa sa crescută la temperaturi ridicate. În varianta nehidrogenată, el rămâne stabil până la temperaturi de 230˚C, în vreme ce uleiul de floarea-soarelui rezistă până la cel mult 160˚C, iar cel de măsline până la 180˚C. De aceea, uleiul de palmier nu se arde şi nu se descompune în substanţe toxice, cancerigene pentru organism.
Acest lucru este valabil însă doar dacă uleiul este prăjit o singură dată. Refolosirea uleiului pentru gătit, indiferent de tipul acestuia, îl transformă într-un pericol. De asemenea, uleiul de palmier nu „şterge cu buretele" numeroasele riscuri pe care le au alimentele prăjite pentru sănătate şi nu trebuie să devină o scuză pentru a creşte consumul de produse pregătite astfel. Alte puncte forte ale uleiului de palmier sunt că nu pătrunde în alimente, că nu are un gust pregnant şi că nu miroase. În plus, ca orice grăsime de origine vegetală, nu conţine colesterol.
Conţine acizi graşi nepericuloşi
O particularitate a uleiului de palmier este aceea că se solidifică spontan la temperatura camerei. Aceasta pentru că el are în compoziţie un procent crescut de acizi graşi saturaţi, mai mare decât alte uleiuri vegetale. Studiile realizate până în acest
