Este lumea mai sănătoasă la sate? Aşa e că n-are nevoie să meargă prea des la doctor pentru că "lucrează cât e ziua de mare şi mănâncă zdravăn", cum zice o voce dintr-o reclamă? Dacă e aşa, atunci medicii din mediul rural câtă treabă au? Cum îşi desfăşoară activitatea prin hăţişul sistemului de asigurări de sănătate? Sunt doar câteva dintre presupoziţiile şi dilemele pe care romanialibera.ro îşi propune să le lămurească în următoarele rânduri. Doi medici de familie din comunele Mânăstirea (Călăraşi) şi Gratia (Teleorman) îşi oferă experienţa personală în acest proces de clarificare.

Din discuţiile cu medicul Cătălin Petrencic şi cu doctorul Mihaela Pop reies o grămadă de probleme punctuale: birocraţia impusă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de Minister face dintr-o banală scrisoare de trimitere o bătaie de cap pentru medicul de familie şi o corvoadă pentru pacient, mulţi medici ar putea rămâne fără o parte consistentă din venituri odată cu modificarea criteriilor prin care se acordă sporul pentru mediul rural, pacienţii ar putea migra dinspre cabinetul doctorului spre centrul de permanenţă pe care autorităţile îl vor instaurat cât mai repede şi, nu în ultimul rând, doctorii de familie se tem că introducerea cardului de sănătate va însemna pentru ei muncă în plus şi pe gratis.

Să le luăm pe rând.

Ping-pong cu bolnavul

"Cum tratăm diabetul la sate? Asta este o problemă. Eu, ca medic primar, pot doar să descopăr boala, după care trebuie să-l trimit pe cel afectat la un diabetolog. Nu există aşa ceva în tot judeţul Călăraşi, este doar un internist. Dar îl trimit la acel doctor internist din oraşul Călăraşi, care e la 40 de kilometri distanţă. El îi face pacientului scrisoare medicală către mine prin care îmi dă voie să-l trimit la examene cardiologice, neurologice şi oscilometrice. După ce pacientul face toate acestea eu îl trimit ia