Barack Obama, un preşedinte al cărui mandat a început în plină criză economică, stă mai bine în sondaje decât stătea Bill Clinton la aceeaşi perioadă a primului termen la Casa Albă, într-o epocă de maximă înflorire economică.

Totuşi Obama nu se poate culca pe o ureche, iar opoziţia republicană are grijă de asta. Dacă personajul Obama este în continuare apreciat de americani, democraţii pe care acesta îi reprezintă şi acţiunile acestora nu au aceeaşi susţinere.

Un prim semnal a fost pierderea controlului Camerei Reprezentanţilor în favoarea republicanilor la ultimele alegeri. Obama mărturisea atunci că a "primit o palmă" de la electorat şi că va şti să-şi ajusteze măsurile în concordanţă cu atenţionarea primită.

O astfel de ajustare a fost abandonarea planului care îl ajutase să câştige alegerile - taxarea bogaţilor, o măsură pe care republicanii nu ar accepta-o nici în ruptul capului. Chiar şi reformarea sistemului sanitar, piatra de temelie a programului lui Obama, este un subiect despre care nu se mai discută foarte mult.

Problema este că, dacă nu se poate aplica taxa pe avere, Obama este forţat să opereze tăieri bugetare, un lucru care până acum a încercat să-l evite, chiar cu riscul falimentului întregii ţări.

Analiştii spun că, în prezent, SUA merg pe acelaşi drum care a dus state precum Grecia sau Portugalia în situaţia de a apela la asistenţă financiară internaţională.

Pentru a evita colapsul, Obama are două opţiuni. Una ar fi retragerea din Irak şi Afganistan, unde operaţiunile au costat până acum mii de miliarde de dolari. Însă acest lucru i-ar submina complet statutul lui Obama, care ar putea fi catalogat drept un preşedinte care s-a predat.

Cealaltă variantă constă în tăieri bugetare - ceea ce ar duce la şomaj şi salarii reduse pentru milioane de alegători. Este şi drumul pe care republicanii încearcă să-l ghideze p