Printre postarile din ultima vreme de pe diferite site-uri de presa se aude tot mai frecvent apelul la instaurarea unei dictaturi militare care sa mature scena politica de toti impostorii care ne macina existenta. Si care apoi sa instaureze ordinea si legalitatea prin masuri de forta, cel putin o perioada limitata de cativa ani, timp in care s-ar mai limpezi apele.
Probabil respectivii au in vedere o varianta autohtona a modelului instaurat de intemeietorul statului modern turc, Kemal Ataturk, in care armata este garantul laicitatii si a unei ordini cvasi-democratice in republica semilunii. De vreo cateva ori, atunci cand politicienii turci au luat-o cumva pe aratura, armata a preluat puterea, a facut ordine, dupa care a restituit puterea civililor, pe baza unor alegeri democratice.
Frumos, dar inadecvat pe la noi! Cum si care armata ar urma sa produca revenirea la un climat de normalitate pe meleagurile mioritice? Urmasii lui Mos Teaca de pe vremea raposatului dictator? Cei care mai deunazi scanceau amarnic dupa pensiile de lux pierdute partial? Sau poate mai tinerii confrati care abia au iesit de pe bancile scolilor de ofiteri?
Nu prea mai exista astazi corpul de elita pe care-l reprezenta armata de dinainte de al Doilea Razboi Mondial, constituita din oameni educati si stilati, animati de un inalt spirit de sacrificiu pentru tara si interesele ei. Noua generatie de purtatori de uniforma de la care se poate spera asa ceva e abia in formare.
Si chiar daca aceasta categorie ar exista, este de neconceput o lovitura de stat militara intr-o tara apartinatoare UE si NATO. Ar fi o tarasenie care ne-ar exclude instantaneu din niste organisme care pun pe cel mai inalt plan principiile si practicile democratiei parlamentare si ale statului de drept. De acest lucru sunt convinsi credem pana si ipoteticii amatori de asemenea aven