Recenta fuga peste granita a lui Dinel Staicu, zis si "Nutu", aduce in luminile rampei deficientele serioase care exista in sistemul judiciar din Romania. Incepand de la politie, pana la ultimul judecator. Ce sa intelegem noi, oamenii obisnuiti, din tot acest spectacol deplorabil?
Ca de obicei, se ia una bucata Vintu, Patriciu sau Popa. Arestarea preventiva si anatemizarea bucatii se face exclusiv in campanie sau sunt folosite pe post de perdea de fum, atunci cand tara nu se afla sub jurisdictia Wikileaks sau al vreunui set de stenograme. Ce se intampla dupa ce multimea este manipulata, incorsetata in principii de care nu mai este in stare sa se dezica? Nimic. Imaginea presupusilor infractori a fost folosita, targetul a fost atins, actiunea a luat sfarsit.
Arestul preventiv, pe care oamenii il privesc ca pe o metoda prin care faptasul este pedepsit exemplar, nu este decat un joc de imagine a carui actiune se poate sfarsi extrem de repede sau nitel mai tarziu. Depinde de judecator. Cei scapati de arestul preventiv, odata iesiti pe portile inchisorii, fug de bucurie catre rude, isi imbratiseaza toate cunostintele, strigand din toti rarunchii ca "in sfarsit, s-a facut dreptate".
Mimica lor exprima sentimentele unor oameni care deja nu se mai tem de nimic, constienti ca cercetarea in libertate nu le poate aduce cine stie ce neplaceri. Acesti oameni tresalta de bucurie, desi sunt urmariti penal iar justitia poate in orice moment sa-i condamne la ani grei de inchisoare. Urmarirea penala este insignifianta, iar ei pot candida cu usurinta la functii in partid si chiar pot castiga (vezi cazul Solomon de la PD-L, care a castigat presedintia filialei Dolj, desi se afla sub urmariore penala).
Mica reforma in justitie de care vorbea Traian Basescu nu pare ca-si arata vreun efect notabil. Nici nu stim daca presedintele chiar a avut i
