Există un om în Cluj, un artist român care sculptează piatră, de fapt tot soiul de pietre şi despre care puţini români au auzit. Eu am avut plăcerea şi marea bucurie să-l descopăr în mod total accidental şi i-am luat un interviu (deşi nu am crezut că va accepta) în mod şi mai neaşteptat şi neconvenţional.
I-am văzut site-ul şi am descoperit nişte lucrări fantastice, de o originalitate şi de o calitate incontestabile. Mi-am spus, n-o să ajung uşor la el, e plecat din ţară, la vreo expoziţie sau închis în vreun atelier. Mi-a răspuns instantaneu, am luat legătura cu el şi i-am smuls pe nerasuflate interviul şi promisiunea întâlnirii cu prima ocazie în Bucureşti. Vi-l prezint pe Vlad Berte – sculptorul clujean care m-a fascinat şi care spune că „fiecare lucrare are ca ca motivaţie dorinţa de a evidenţia ceea ce noi tindem, de cele mai multe ori, să uităm sau să trecem cu vederea. Sunt mii de evenimente, trăiri, acţiuni, emoţii şi obiecte care ne influenţează zilnic, contribuind la imaginea şi caracterul fiecăruia dintre noi. Eu nu fac decât să le pun la nivelul ochilor”. Eu aş spune că fiecare creaţie a lui Vlad stârneşte atenţie, conştientizarea valorii obiectelor şi a stărilor materializate, dar şi reale teme de meditaţie. Pentru Vlad, sculptura înseamnă frumuseţe reală! „Ceva frumos este ceva real, iar sculptura şi obiectul sculptural sunt reale. Deşi risc să-mi supăr câţiva colegi de breaslă, credinţa mea este că sculptura poate fi cu un pas mai aproape de consumator decât orice altă formă artistică. Obiectul sculptural e o formă tridimensională, deci tangibilă şi materială, de aceea poate să ofere o experienţă şi o relaţie extrem de personale cu privitorul”.
Pentru mine, Vlad Berte este tânarul sculptor care dă un sens sculpurii româneşti contemporane, artistul care însufleţeşte piatra într-o manieră personală, comparabilă cu cea a lui Brâncuşi ca şi
