Sustras din contextul si mediul degenerat in care s-a implantat, Emil Boc este unul dintre cei mai onesti oameni.
Nu politician. Emil Boc este ca politician cel pe care il stim. Care in 2008 cerea arestarea lui Calin Popescu Tariceanu pentru ca nu vrea sa mareasca salariile profesorilor cu 50%, pentru ca apoi sa refuze el insusi sa o faca din aceleasi ratiuni pentru care fostul premier nu a dorit sa o faca. Sa nu ne cramponam intr-atat, premierul si-a cerut, umil si smerit, scuze deunazi.
Uman, Emil Boc este peste multi dintre politicienii pe care noi i-am avut la guvernare in ultimii 21 de ani. Depinde ce sens dam aici cuvantului uman. Daca e sa ne imaginam ca, straini fiind, l-am fi intalnit pe Emil Boc pe pajistea Vascautiului dand la coasa dimineata, ne-am fi oprit sa stam de vorba si s-ar fi intamplat sa avem nevoie de ajutor, putem fi siguri ca Emil Boc ar fi facut tot ce i-ar fi stat in putere sa ne ajute. La fel, este foarte probabil ca premierul sa fie unul dintre cei mai incoruptibili politicieni.
Intr-o tara in care majoritatea politicienilor traiesc si exista doar pentru a-si putea trage cat mai multe case, terenuri si bani in cont prin intermediul functiilor pe care le ocupa sau pe care le "tranzactioneaza" datorita influentei politice pe care o dobandesc, Emil Boc contrasteaza puternic fata de colegii sai.
Acestea plus dorinta sincera de a face bine, credinta adanca si sincera ca indeplineste un rol de erou national, care trebuie sa se jertfeasca, si obsesia pentru munca si iar munca, fara pauze si concedii, ar trebui sa fi produs unul dintre cei mai mari premieri cu care s-ar fi putut mandri Romania.
Nu as scris aceste randuri, daca nu l-as fi vazut calare pe Emil Boc in cabina unui excavator, manuind afon manetele si tragand din greu de volan, in incercarea de a imprima suflul sau lucrarilor
