De ce, m-am intrebat la un moment dat, in germana se spune, atunci cind esti foarte fericit (in special atunci cind esti foarte indragostit...), cum ca esti "intr-al saptelea cer" (im siebten Himmel), iar in limba romana fericirea maxima numara doua ceruri in plus, cei fericiti de fericiti simtindu-se intr-al... noualea cer? De ceva vreme ma framinta (ma rog, e prea mult spus, poate) o chestiune ce tine intr-un fel sau altul de numerologia... lingvistica. De ce, m-am intrebat la un moment dat, in germana se spune, atunci cind esti foarte fericit (in special atunci cind esti foarte indragostit...), cum ca esti „intr-al saptelea cer" (im siebten Himmel), iar in limba romana fericirea maxima numara doua ceruri in plus, cei fericiti de fericiti simtindu-se intr-al... noualea cer? Apoi, in siajul acestei intrebari s-a mai ivit o intrebare: cum e corect, cite vieti are, de fapt, pisica? Sapte sau noua? Dupa un check pe net, raspunsul sec si net ar fi ca noua, avind in vedere faptul ca pentru variantele „pisica are sapte vieti" si „pisicile au sapte vieti" gasim doar 97, respectiv 60 de rezultate, pe cind pentru „pisica are noua vieti" si „pisicile au noua vieti" obtinem peste 55.000, respectiv peste 7000 de raspunsuri. Interesant este ca si pisicile... germane au tot noua vieti - nu mai dau detalii statistice obtinute internautic. Ramine, deci, doar intrebarea: de ce doar sapte ceruri in germana, de ce noua-n romana? Tot pe net-ul de expresie germana am gasit doua raspunsuri convingatoare pentru cele sapte ceruri din limba germana. Odata, faptul ca cifra 7 ar trece-n Biblie drept expresie a desavirsirii divine. Apoi, altcineva citeaza o explicatie mai exhaustiva, data intr-un ziar: „In antichitate, se stia de sapte sfere ceresti - numite si cele sapte ceruri. Fiecare din sferele acestea erau reprezentate de cite o planeta (si luna si soarele treceau pe-atunci drept planete