Primul primar al Bucureştiului, Barbu Vlădoianu, a fost mâna dreaptă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În timpul mandatului său s-a construit prima cale ferată din România, a fost introdus transportul public şi s-au pavat străzile oraşului.
La data de 31 martie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea comunală prin care Bucureştiul a fost declarat „Comuna urbană a judeţului Ilfov”, condusă de un primar şi de consiliul comunal. Generalul a fost ales prin vot, timp de două mandate, în perioada august 1864-octombrie 1865 şi decembrie 1872-mai 1873. Vlădoianu este considerat unul dintre primarii care ne-a lăsat moştenire mare parte din infrastructura Capitalei.
“La 17 august 1864, generalul Barbu Vlădoianu este primul primar ales al Capitalei. Primăria înlocuia vechiul «magistrat» al oraşului, conform legii comunale intrate în vigoare pe 1 iulie. Aceeaşi lege înlocuia Sfatul orăşenesc cu un Consiliu comunal ales”, scrie Gheorghe Parusi în lucrarea sa amplă “Cronologia Bucureştilor”.
Generalul care a fost pion de bază în armata lui Alexandru Ioan Cuza a fost foarte simpatizat de bucureşteni, pentru că, la acea vreme oamenii îşi puneau mari speranţe în armată, care a fost favorabilă la acea vreme Marii Uniri în ambele Principate. Ba chiar a luat măsuri severe pentru a preveni eventualele acţiuni de nesupunere.
Prima decizie pe care Vlădoianu a luat-o de pe fotoliul de primar a fost să desfiinţeze morile de pe Dâmboviţa care provocau mari inundaţii, iar apoi să închidă Şoseaua Elefterie.
Şi-a mobilizat subordonaţii şi apoi s-au apucat de construit. Au pavat străzi, au construit halele central Ghica şi 24 ianuarie. Şi nu s-au oprit aici. A dat ordin să se ridice patru poduri de fier peste Dâmboviţa.
De-altfel, în 1864 a fost înfiinţat primul corp de pietrari al Primăriei Capitalei pentru lucrările de regie.
