Paleologu este noua pleasca a PD-L. Stiu ce veti spune. Nu se poate asa ceva. Nu are nicio sansa. Da. PD-L e dat deja. Ca o mireasa din Evul Mediu - e daruit de catre Basescu tot lui Boc. Si nimic nu mai poate fi schimbat.

Cu bani daruiti cu nemiluita de la buget catre organizatiile din teritoriu, cu santaj si actiuni de stil mafiot, cu Elena Udrea in tabara lui Boc - semn pana si pentru ultimii pedelisti ca e bine sa se gandeasca de doua ori cum voteaza - Traian Basescu si-a asigurat partidul pentru inca niste ani.

Adevarul este, insa, ca singura sansa pentru acest partid este chiar Theodor Paleologu. Cine ar fi crezut? Da, poate parea paradoxal, de neimaginat, insa la cat de terminat si compromis este PD-L, cel putin in raport cu angajamentele si promisiunile din 2004 de lupta impotriva coruptiei si din 2008 de reformare si modernizare a statului, doar un al'de Theodor Paleologu ar mai putea aduce viata si credibilitate in acest partid.

Imaginati-va un Theodor Paleologu ca un Don Quijote. Doar inadecvarea sa colosala, candoarea si naivitatea sa extraterestra ar putea sa redea viata si sa vindece un partid care a ajuns sa fie organizat de sus pana jos doar pe principii clientelare, iar in varful sau Emil Boc isi foloseste imaginea de om cinstit pentru a gira si ascunde aceleasi boli si vicii de care era mancat si PSD baronilor din 2000-2004.

Rautaciosii si apologetii strategiilor si jocurilor de culise, hrebenciucii si maestrii combinatiilor politice, da, vor surade condescendent si vor trece mai departe, fara macar sa se oboseasca sa ia in calcul o astfel de varianta. Dar oare de ce un politician care are principii, nu minte, este sincer, inca naiv si candid intr-un mod aproape nelumesc, nu are nicio sansa sa conduca un partid in Romania? Cu atat mai mult cu cat acest partid este oricum compromis si terminat electoral