Prima interventie straina de succes in afacerile altei tari trebuie sa fie cea a Frantei in Coasta de Fildes. Decisa, in forta, acoperita perfect de mandatul ONU si situatia umanitara si cu rezultate foarte rapide care au culminat cu arestarea liderului Laurent Gbagbo din Coasta de Fildes.

Gbagbo, la randul sau, a reusit cea mai penibila iesire din scena a unui despot de pana acum.

N-a fost niciun glont tras in cap in ultima clipa, nicio lupta pe viata si pe moarte cu soldatii care i-au patruns in buncar, nicio pastila otravita inghitita pe ascuns; doar o palma rasunatoare pe obraz. In maieu, ravasit si cu obrazul umflat in urma palmei unui soldat din propria tara pe care a antagonizat-o, fostul profesor de istorie, fost presedinte al Coastei de Fildes, a fost capturat si apoi predat taberei presedintelui de facto al tarii, in vederea deferirii la Curtea Penala Internationala pentru crime impotriva umanitatii, complicitate la viol, masacre si uciderea deliberata a civililor.

Cum s-a ajuns aici? De ce a fost nevoie de interventia ONU si a trupelor franceze in cea mai mare exportatoare de cacao din lume, un model de crestere economica si dezvoltare in Africa in urma cu doar zece ani?

Laurent Gbagbo a refuzat sa predea puterea. Dupa zece ani in cea mai inalta functie in stat si in urma unor alegeri amanate cu cinci ani de zile, care l-au desemnat pe rivalul sau, Alassane Ouattara, drept noul presedinte, Gbagbo a gasit de cuviinta ca mai degraba taraste tara in cel mai sangeros razboi civil de pana acum decat sa renunte la putere.

Trebuie spus ca Gbagbo este crestin, din sud, iar Ouattara este musulman, din nord. Bogatia generata de exportul mondial de cacao a atras multi muncitori din Burkina Faso si Mali, dar si alte tari africane, in Coasta de Fildes. Acestia aveau legaturi etnice cu musulmanii ivorieni din n