Ştirea despre plecarea lui Alexandru Tănase de la Ministerul Justiţiei a fost percepută ca un şoc de foarte multă lume. Cei din tabăra PCRM şi simpatizanţii lor au motive de jubilaţie.
La rândul lor, cei care au votat pentru PLDM sau cei care ţin la AIE s-au întristat de-adevăratelea. Alexandru Tănase este nu numai unul dintre cei doi prim-vicepreşedinţi ai liberal-democraţilor şi unul dintre cei mai competenţi şi vizibili miniştri, dar şi un simbol al schimbării, o mascotă a PLDM şi a întregii noi clase politice de la Chişinău.
Avocat de meserie, a intrat în scena publică drept unul dintre membrii de frunte ai noii formaţiuni politice, create în 2007. Nu este exagerat să spunem că a fost perceput drept egalul, alter-ego-ul, lui Vlad Filat. Asta explică reacţiile opiniei publice şi a comentatorilor politici la gestul său de a părăsi Ministerul Justiţiei şi de a accepta - la cererea sa - numirea în funcţia de judecător la Curtea Constituţională.
Este, fără îndoială, o recunoaştere a unui eşec în promovarea reformelor pe care le-a conceput şi a început să le implementeze. A spus într-un interviu acordat postului de radio „Europa Liberă", difuzat la 3 aprilie, că cele două impedimente majore în calea înfăptuirii reformelor sunt lipsa voinţei politice şi absenţa noilor cadre. A afirmat că nu poţi obţine rezultatul scontat dacă implementarea reformelor este lăsată în seama unor oameni ai vechiului regim.
Este o mărturisire foarte gravă. Reforma preconizată a Curţii Supreme de Justiţie, adică eventuala concediere a circa 70-80 la sută dintre judecătorii din instituţia respectivă, după spusele sale, a trezit nemulţumirea a jumătate dintre colegii săi. Şi, deşi nu a spus-o direct, putem presupune că acelaşi lucru e valabil şi pentru reforma anunţată a CCCEC.
Tănase nu a precizat clar dacă e vorba de rezervele colegilor săi din PLDM sau a
