Rontzi are multe pasiuni. Cea pentru costume și pentru a se costuma în diverse prințese și personaje a apărut când a văzut într-o revistă pentru copii o poză cu o fetiță purtând costum de Albă-ca-zăpada. Cinci minute după, decreta fără drept de apel că de ziua ei (împlinea 3 ani) singurul lucru pe care și-l dorea era un costum de Albă-ca-zăpada. Noroc că mai erau două luni până la fericitul eveniment.
Cum nici noi nu suntem tocmai în firea noastră, am început o cursă nebună în căutarea și mai ales găsirea costumului fermecat. Cu cât trecea timpul, în defavoarea noastră, cu atât apăreau și mai multe pretenții: "Să aibă mâneci bufante, să fie lungă până în pământ și să am și bentiță exact ca cea din desen."
Eu scotoceam Bucureștiul, Mircea, aflat în vacanță, scotocea Italia, în căutarea rochiei de vis. Într-o zi, în timp ce eu, pe străduțele Capitalei căutam un buncăr unde scria pe net că se comercializează costume, frățioru ducea un adevărat război româno-englezo-italian în frumoasa cizmă, cunoscută și sub numele Italia.
Deodată mie îmi sună telefonul. "Alo, bună. Te rog spune-mi cum se spune Albă-ca-zăpada în italiană, că sunt pe cale să comit o crimă aici". "Biancaneve se spune. De ce?". "Îți povestesc eu. Vorbim".
Ulterior am aflat ce se întâmplase. Aflat în Italia, frățioru găsise la un colț de stradă un magazine Disney. Intrase, plin de speranță că în sfârșit coșmarul nostru se va încheia și va găsi rochia prințesei. Deci cadoul pentru Rontzi. Acolo, o domnișoară inodoră, incoloră, insipidă. Pentru că nu știe limba spaghetelor, Mircea a încercat în engleză să o întrebe pe vânzătoare dacă au costum de Albă-ca-zăpada prin rafturi. Domnișoara a subțiat privirea ca și cum ar fi ajutat-o la ceva să înțeleagă limba lui Shakespeare. "White snow???". Vânzătoarea clatină din cap. Mircea continuă să îi dea indicii italiencei, tot tot și-o da a
