Premierul Emil Boc a dat startul, de la inaltimea cabinei unui excavator, cursei de construire a unei alte bucati de autostrada, de nici 33 de kilometri, de aceasta data intre Deva si Orastie.
In incercarea de a ne lamuri din nou, pe un ton academic, ca munca il inalta pe om, seful de la Palatul Victoria a facut sambata trecerea de la uneltele manuale la utilajele complexe.
Demonstratia dedicata noua, cetatenilor indaratnici si mult prea lenesi, in viziunea guvernantilor, a avut loc dupa un popas pe meleaguri harghitene, unde premierul a tinut sa sublinieze apasat (cu usoare accente unguresti) ca legile romanesti se aplica pe tot cuprinsul tarii, asa incat politicienii nu au de ce sa intervina in "incidentul Csibi Barna".
Ironia sortii a facut ca, dintr-o zona controlata de UDMR, Emil Boc sa ajunga in aceeasi zi, pentru o asteptata inaugurare de santier, tocmai in tinuturile Hunedoarei, protejate de lumina sfanta a Kogaionului si de umbrele eroilor moti, cazuti in primul razboi mondial, care isi dorm somnul de veci la Tebea.
Cocotat in cabina excavatorului, manevrand cu precizie de farmacist cupa utilajului, probabil ca nu a avut vreme sa fie atent la soaptele dacilor aduse de vant, de la doar cateva zeci de kilometri departare, din Muntii Orastiei.
Dar, ca orice ardelean, fie el si vremelnic ajuns pe maluri dambovitene, stie ca toate drumurile de suflet ale romanilor, fie ei din Bucuresti, Cluj, Craiova, Constanta sau Iasi, se indreapta la un moment dat spre Deva si Sarmizegetusa ("Izvorul divin al Getiei").
Iar aceste carari sunt mai trainice decat orice autostrada, pentru ca fac parte din mostenirea genetica a neamului si ii asigura forta in lupta pentru supravietuirea pe harta lumii.
Gestul ridicol al premierului, care a jucat pentru cateva momente rolul unui brigadier, crezand ca
