Poate vine putin cam tarziu articolul acesta. L-am primit acum multi ani de zile la o revista de cultura. Ciudat. Am indraznit sa-l completez (f. putin) si sa-l public sub semnatura proprie caci adevaratul autor vroia sa ramana anonim. El rapidist, eu stelist... doi oameni impartasind aceeasi dragoste nebuna: fotbalul si adevaratele caractere. Am ales sa-l republic imbunatatit acum cand marasmul din fotbalul nostru a ajuns pe niste cote nebanuite/nedorite. Exista trecut, trebuie sa existe si viitor.
La sfarsitul anilor '60 galeria echipei de fotbal Rapid din Bucuresti avea un imn inchinat "ministrului apararii" de sub Podul Grant, Dan Coe: "Un strigat din vechea Troie / Ahoe / Si inca o data c-avem voie / Ahoe / Pentru faima lui Dan Coe / Ahoe / Hai Rapidu'...!"
Nascut in Bucuresti la 18 septembrie 1941, langa Piata Chibrit, intr-o familie de aromani, Dan Coe, a mostenit pasiunea fotbalului de la tatal sau, Duce Coe, fost component al Sportului Studentesc in perioada interbelica. Fotbalul l-a inceput in 1951, la numai 10 ani, alegand sa slujeasca Giulestiul caruia i-a ramas fidel toata viata. Cu timpul, Dan Coe a ajuns capitanul Rapidului si un component de baza al primei reprezentative de fotbal a Romaniei cu care a participat si la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic, in 1970, chiar daca nu a jucat nici un meci.
In anul 1971 a reusit sa plece in Belgia unde a evoluat pentru doua sezoane la primdivizionara Antwerp. Intors in tara in 1973 s-a intors la portile Giulestiului cerand adapostire, dar antrenorul de atunci, Macri, fost coechipier cu Coe, nu l-a acceptat din cauza varstei sale inaintate. A ales Galatiul, unde si-a facut datoria cu prisosinta timp de doi ani, intrand in istoria clubului de la Dunare.
Dupa terminarea carierei de fotbalist, in anul 1975, Dan Coe a plecat in Belgia profitand de o invitat
