Fotbalul ăsta jucat pe repede-nainte a încins rău de tot tărâţa-n mahala. Scandalurile se ţin lanţ, iar înceţii articulării gâfâie nebuneşte, perpeliţi de o înverşunare care nu se lasă îmblânzită de logică pentru nimic în lume. Mihai Stoica şi Florin Prunea au făcut la Ploieşti o margine parcă mai interesantă decât meciul Astra – Steaua. Martorii susţin că MM, aflat în stare de nevorbire postoperatorie, s-ar fi rezumat la semne. Şi că ar fi mimat către Florin Prunea ceva despre rolul cătuşelor în excursiile cu duba. Florin Prunea, băiat cu intuiţie în dotare, băiat cu experienţă de viaţă, a dedus imediat cam care ar fi mesajul. Şi cum nu suportă efectul reumatic al cătuşelor asupra libertăţii a pledat ca nevinovat.

A pledat cu argumente convingătoare într-o astfel de relaţie, a pledat băieţeşte. Adică a băgat înjurătură cât cuprinde. Iar comu­nicarea consistentă dintre împricinaţi se pare că a înnobilat asistenţa cu aleasă preţuire. Pentru că numai astfel ne putem explica faptul că cei doi nu au fost trimişi de oficialii jocului în vreo eliminare, acolo unde puteau continua dialogul sincer fără a fi tulburaţi de vecinătatea unei cazne fotbalistice de toată jena. Prelungirile meciului Vaslui – Dinamo fac şi ele concurenţă serioasă în topul fră­mântărilor penale ale fotbalului. Ioan Andone, după ce a furat-o la Vaslui, s-a dat în vânturi pentru a-şi scoate echipa de sub acuzaţia de gravă neputinţă.

Dar invenţiile antrenorului dinamovist i-a deranjat pe vasluieni din confortul lor de învingători merituoşi. Adrian Porumboiu l-a diagnosticat sever pe Andone, împrumutând în discursul său destăinuiri de poveste comise, cu ceva timp în urmă, de chiar Cristi Borcea. Acel Borcea care, într-o cheie umoristică specifică fenomenului, se fălea că i-ar fi cumpărat lui Andone performanţele cu care acesta se laudă. Dar Borcea este acum departe. Aproa­pe a rămas doar Ni