Singurul antrenor român care, în 1986, cu Steaua, a cucerit Cupa Campionilor, Emeric Ienei a rămas acelaşi îndrăgostit de fotbal.
Povestea de antrenor a lui Emeric Ienei a început în 1971, când a preluat juniorii clubului Steaua. La echipa mare a venit câţiva ani mai târziu şi a obţinut eventul în 1976 şi titlul în 1978. Între 1978 şi 1983 a antrenat la FC Bihor şi CS Târgovişte, după care a revenit la Steaua. În 1985 a câştigat din nou eventul, pentru ca în 1986, la Sevilla, să scrie istorie cucerind, pe banca echipei din Ghencea, Cupa Campionilor Europeni. Din toamna lui 1986, Emeric Ienei a preluat naţionala României, pe care a calificat-o la Cupa Mondială din 1990, din Italia, după 20 de ani de absenţă de la această competiţie. O perioadă a îndeplinit funcţiile de secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului şi director tehnic al FRF, dar în 1998 a revenit la Steaua, ca director tehnic, pentru ca în 2000 să preia din nou echipa României, cu care a participat la Euro 2000, unde a atins optimile de finală. Deşi a trăit în lumea pestriţă a fotbalului, Emeric Ienei a ieşit în evidenţă atât prin rezultatele de excepţie pe care le-a obţinut ca antrenor, cât şi prin atitudinea sa, întotdeauna extrem de calmă, politicoasă şi distinsă. Nu a fost auzit înjurând niciodată şi nu i-a lăsat niciodată pe elevii săi să mănânce seminţe pe banca tehnică sau să înjure în faţa sa.
După o viaţă de om în fotbal, cum rezistaţi să staţi departe de sportul-rege?
Aş minţi dacă aş spune că nu‑mi lipseşte fotbalul. Dar dacă într-un timp am fost activ şi am fost implicat direct în acest sport, acum mai mult vorbesc, comentez ce fac alţii şi încerc să spun lucruri pertinente care să ajute să scoată fotbalul din mocirla în care se zbate în momentul de faţă. Mi-aş dori foarte mult să depăşim acest moment critic, mai ales că nici echipele de club, nici naţionala nu
