Cand ceva nu merge, si se intampla asta cam tot timpul, prima acuzata e lipsa de comunicare. Adicatalea, intentia Guvernului/ Primariei/ Parlamentului/ Presedintiei a fost buna, punerea ei in aplicare asisderea, doar ca receptia publicului nu a fost cea corecta din cauza de comunicare defectuoasa.
De multe ori asa si este. Pe de-o parte, autoritatile au un talent unic de a-si autodemola si masurile bune pentru ca habar nu au cum sa le explice pe intelesul oamenilor, in cuvinte simple, iar pe de alta parte, media este de o rea vointa strigatoare la cer.
Dar "materia prima" oferita pe tava spre mestecare masinariei media este de o calitate atat de proasta incat face foarte usoara misiunea mogulilor. Observam asadar ca prin studiouri se perinda cam aceiasi oameni, cu acelasi discurs. Unii sunt preferatii redactiilor sau ai patronilor si chiar au contracte de colaborare remunerate cu televizunile de stiri. Nu ma refer doar la jurnalisti.
Cei mai multi dintre abonati sunt insa desemnati de partid sa se ocupe de comunicare. Asa se face ca avem sane minime ca deschizand televizorul sa nu dam peste domnii Pelican si Banicioiu, peste Victor Socaciu, Iuliana Minca, Cristina Pocora, Adrian Iorgulescu sau Mihai Voicu infipti obligatoriu cu dintii in beregata guvernului. De partea cealalta, pe post de "scuipatoare" (vorba lui Andrei Plesu), ii vedem pe Gelu Visan, Sulfina Barbu, Edmund Talamcean, Cristian Radulescu, Cristian Boureanu si omniprezentul Calin Murg. (Sa fiu scuzat daca am omis pe cineva).
Pana la urma n-ar fi nimic rau in faptul ca partidele si-au constituit o divizie de comunicatori care sa le poarte mesajul. Este o abordare profesionista. Cu o singura conditie: comunicatorii cu pricina sa fie specialisti pe domeniile abordate. Ceea ce nu e cazul. Comunicatorii partidelor sunt buni la toate si la nimic. Nu pot sa-i uit