Timp de aproape 10 zile am cam luat pauză competiţională şi m-am retras la moşie cum îmi place mie să mă laud, să îmi văd de grădină. După ce am rezolvat cu gropile, am trecut la răsaduri şi alte nimicuri de ţăran întors la origini. Mai vin pe acasă doar să văd ce a mai gătit nevastă-mea. Ce să-i fac, daca nu a învăţat carte, merge la lucru, nu stă la pensie ca mine.
Ajuns acasă, îmi mai arunc ochii pe presă şi îmi mai fac de lucru pe la calculator. Şi uite aşa mai aflu ce se mai întâmplă în lume, în lumea cea mare, nu în lumea mea ozonată. Citesc cu stupoare că NATO a rămas fără muniţie în Libia, asta „după ce SUA au refuzat joi să revină în prima linie a luptelor din Libia, după ce şi-au restras avioanele de vânătoare din operaţiuni”. Citesc şi mă crucesc. Ori NATO şi-a tras consilier de pe malul Damboviţei, ori criza asta mondială a luat minţile tuturor.
Cum a rămas NATO fără muniţie ? Păi ce, NATO are depozitul de muniţie la Ciorogârla? Păi ce, NATO e Românica? Hai să fim serioşi. Şi mai e ceva ciudat. Muniţia le lipseşte inglejilor şi franţujilor, dar ştirea e data pe surse de unchiul Sam. Merdre ar spune Napoleon, Bloody Bastards, ar înjura lordul John, cum puii mei, ar spune Bendeac ?!
Iote aşa, marile imperii, rămaseră în pană de boambe de înaltă preţizie. Cât de înaltă? Cam cât ambiţiile normandezilor dornici de a arăta lumii că şi ei e în stare să facă linişte în tribune şi fără unchiul Sam. Şi fără să vreau, din ambiţie în ambiţie, îmi amintesc de marea Operaţiune Alba, o altă ambiţie europeană, o altă misiune pe care europenii au ţinut să o conducă sub mandat ONU, dar cu forţe proprii. Şi uite aşa, italienii au condus ostiliţile exact în zonele în care aveau de recuperat câte vreo conservă, grecii trimiteau ajutoare de care nu avea nimeni nevoie, dar le repartizau doar celor ce susţineau partidul sprijinit de ei, Catinca Luminoasă