In ciuda sanctiunilor impuse de ONU si SUA, Iranul continua sa acumuleze capital geopolitic. Cascada de revolutii din Orientul Mijlociu a oferit mai multa putere comunitatilor siite din regiune.

Dar un aspect mai important pentru Teheran este faptul ca a reusit sa-si intareasca rolul de furnizor de energie pentru statele din jur. Concentrandu-se pe sanctiunile internationale din motive nucleare, alegand sa inchida ochii la planurile acestui stat islamic de a deveni o super-putere energetica, Washingtonul a permis evolutia economica a Iranului.

Milioane de oameni sunt dependenti de energia produsa de centralele iraniene, remarca Foreign Policy.

In timp ce Occidentul incearca sa obtina de la iranieni petrol - acest stat fiind al patrulea producator de petrol din lume - in privinta zacamintelor de gaze naturale, acestia sunt pe locul doi in lume, dupa Rusia.

In urma dezvoltarii tehnologiei de prelucrare a gazelor naturale, aceasta sursa de energie ar putea-o surclasa pe cea nucleara, mai ales dupa catastrofa de la Fukushima, din Japonia. Comertul international cu gaze este diferit de cel cu petrol sau carbune.

Transportul se face cu ajutorul conductelor, iar o infrastructura extinsa este mult mai costisitoare decat transportul petrolului, pe mare sau pe calea ferata. Cu alte cuvinte, daca un importator de gaze intra intr-o relatie pe termen lung cu un exportator, "casnicia" devine aproape imposibil de rupt.

Alternativa la dependenta de Rusia

Daca Vestul se plictiseste - sa zicem - de cumparat gaze din Rusia, nu prea poate sa ridice teava si sa o traga in Africa de Nord. Inflexibilitatea metodelor de transport al gazelor naturale este un mare avantaj pentru Iran, care furnizeaza astfel de zacaminte tuturor celor sapte vecini ai sai, cu exceptia Afganistanului.

Deci nu numai ca