Viloiul de neam... bun ridicat de Theodor Stolojan pe plaja virgină din Olimp, la doi paşi de celebra cherhana La Briceag, e ca în bancul cu creştinul, musulmanul şi evreul care îşi laudă, fiecare, religia. Spunea creştinul că religia lui e cea adevărată, pentru că, în timpul unei inundaţii apocaliptice, el şi familia lui au scăpat cu viaţă, după ce s-a rugat fierbinte la Dumnezeu, care a făcut ca peste tot să fie puhoaie care luau cu ele case şi oameni, numai în jurul lui, a soţiei şi copiilor să fie soare, cald şi uscat, fără urmă de apă. Vine apoi musulmanul, care povesteşte cum, aflându-se la un pas să moară de sete în deşert, s-a rugat lui Alah să-l salveze, iar acesta a făcut să plouă doar în jurul său, în timp ce restul deşertului clocotea în continuare sub soare. În fine, evreul vorbeşte şi el despre miracolul trăit pe pielea lui: iese de la sinagogă într-o zi de sabat şi, pe drum spre casă, găseşte un portofel burduşit de bani; fiind zi sfântă, nu-l putea lua, moment în care se săvârşeşte şi minunea: peste tot era sâmbătă, numai în jurul lui se făcu brusc vineri. În cazul nostru, pe tot litoralul românesc legea ar trebui să dărâme imobilele ridicate după 2001 la o distanţă mai mică de 300 de metri de mare, numai în jurul vilei lui Stolojan şi a celebrei cherhanale ne aflăm probabil încă în secolul trecut. Dacă noua lege în domeniu ar fi aplicată, buldozerele ar „bărbieri" pe mulţi de construcţii, şi nu negăm că multe dintre ele, aflate pe plajele litoralului românesc, sunt ridicate în deplină ilegalitate. Ne miră însă câteva aspecte: de ce construcţiile de după 2001 ar trebui demolate, şi nu cele de după '99, 49, 2009? La fel, de ce limita este de 300 de metri şi nu 299 ori 301? Legea ocoleşte pe unii, dar lasă pe alţii, în timp ce vecinii noştri, bulgarii de exemplu, n-au nici o remuşcare în a permite o plajă plină de distracţii: beach-baruri, baldach