Cine poate şti care va fi soarta preconizatului Partid al Dreptăţii Sociale? Nicicând în ultimii 21 de ani România nu a părut mai pregătită pentru o formaţiune politică făţiş de stânga - mai radicală decât actualii reprezentanţi ai Stângii, printre care putem include şi pseudoliberalii lui Antonescu. Capitalismul şi-a pierdut aura progresistă, pe când aspectele sale negative, care în trecut au dat naştere destulor mişcări marxiste, devin imposibil de ignorat de-a lungul şi de-a latul Europei, unde cupiditatea şi incompetenţa unei mari părţi a sectorului financiar au dus la decimarea economiilor Irlandei, Greciei, Portugaliei şi, poate, în curând şi a Spaniei.

Europenizarea este, de-acum, un proiect măreţ ale cărui virtuţi au ajuns înecate în vicii. În baza ei, România urma să îşi depăşească izolarea şi statutul de cea mai înapoiată ţară a UE. Dar sondajele de dată recentă arată că numărul românilor care mai percep europenizarea drept fenomen progresist se află în constantă scădere. UE a decis să recurgă la banii contribuabililor europeni pentru a salva o serie de speculanţi bancari şi investitori - ignorând prin urmare regula de aur a capitalismului, potrivit căreia cel care face investiţii şi plasamente nechibzuite îşi merită soarta şi falimentul. Reprezentanţii Băncii Centrale Europene şi birocraţii Comisiei Europene justifică masivele transferuri de bani proveniţi din buzunarele cetăţenilor cu teama de contagiune, susţinând că o prăbuşire a instituţiilor financiare irlandeze sau spaniole ar putea afecta sistemul bancar german - unul dintre campionii investiţiilor cu risc ridicat. Noul tip de capitalism european sponsorizat de Germania şi Franţa se bazează cu alte cuvinte pe socializarea pierderilor, pe când câştigurile vor continua să fie privatizate. Solidaritatea şi parteneriatul au devenit cuvinte desuete, iar contribuabilii de la periferia zonei euro