Avem două mari şanse în acest an: ieşirea din recesiune şi calmarea inflaţiei. Cu aceşti doi saci în căruţă am putea să trecem, în 2012, la desenarea noii paradigme a consumului. Şi, apoi, să construim un nou model de creştere economică, axat pe investiţii şi export. Abia atunci am putea spera la o bunăstare vindecată de sindromul de Fata Morgana.
Aflăm dintr-un comunicat oficial făcut public înainte de finalizarea calculelor pentru primul trimestru că am putea să avem un PIB mai mare cu 0,5 procente. Dacă acest plus de valoare e doar o posibilitate în aşteptare, pe care Statistica o va certifica ori nu la 13 mai, avem în schimb o certitudine dramatică: în cele mai multe dintre casele românilor creşterea economică nu va avea ecou imediat. O vom resimţi abia peste câţiva ani; şi numai dacă creşterea PIB-ului va fi consolidată.
Bunăstarea nu are cum să-i ţină de îndată isonul ieşirii din recesiune. Salariile sunt încă mici. În medie. Lo-curile de muncă sunt puţine. Iar concurenţa, liberă potrivit legii, dar încorsetată în realitate de prejudecăţi şi de mentalităţi învechite, întârzie competitivitatea. E drept, înregistrând mai mult PIB, vom avea mai multe valori adăugate, de fapt o producţie mai mare de bunuri şi servicii, chiar şi ceva mai mult consum, însă toate aceste surplusuri nu-i vor aduce populaţiei condiţii de viaţă mai bune încă din acest an. Poate că până la sfârşitul anului sau la începutul anului viitor bugetarii vor recupera toate procentele ce le-au fost tăiate din salarii. Poate că în lunile următoare vor urca unele venituri ale celor care aduc creştere economică. Dar mai multă bunăstare pentru cea mai mare parte a populaţiei nu va veni repede. De fapt, nu va veni cu adevărat cât timp nu vom avea un PIB care să încorporeze competitivitate, profit, orientare spre piaţă. Fără astfel de valori, vitale, ţara noastră va
