Printre multele cărţi care se distribuie împreună cu ziarele, de la literatură clasică la poveşti pentru copii şi de la cărţi de bucătărie la enciclopedii, ieri s-a strecurat una specială: „Martor la Apocalipsă".
Are aproape 200 de pagini şi ajunge la cititori la cinci săptămâni de la derularea evenimentelor pe care le relatează: tripla lovitură primită de Japonia - cutremur, tsunami, criză nucleară.
Este cu adevărat o carte-eveniment, prin care ziarul „Adevărul" încearcă să instituie şi în România o tradiţie, după model occidental. În 2001, la trei săptămâni de la atentatul terorist prin care au fost doborâţi „Gemenii" din New York, a apărut prima carte despre acest moment îngrozitor. Ulterior, în câteva luni, erau pe piaţă zeci de asemenea cărţi, căci poveştile, emoţia, frustrarea şi speranţa erau infinite. Nu e nicio exagerare: fiecare om care a supravieţuit coşmarului din Turnuri poate fi subiect de carte.
Se întâmplă şi în privinţa marilor şocuri politice. Alegerea lui Obama în SUA sau a lui Sarkozy în Franţa este urmată, la scurtă vreme, de un tsunami publicistic. Apar cărţi care-i întorc pe toate feţele: politicianul de succes... familia... copilăria... bolile misterioase ale preşedintelui... întâia doamnă a ţării... femeile din viaţa preşedintelui... dictatorul în formare... umbrele din trecutul preşedintelui... am fost şoferul lui Obama!... am fost secretara lui Sarkozy!... am fost căţelul lui Obama!... am fost amanta lui Sarkozy!... Şi tot aşa, până când aflăm totul - şi chiar mai mult decât atât! - despre omul numărul 1 în stat. Nu doar că aceste cărţi-eveniment au mare succes la public, dar reuşesc să-l facă pe politicianul-vedetă mai cunoscut publicului chiar şi decât în infernalele campanii electorale. Iar oamenii vor să ştie cine-i conduce.
Succesul este condiţionat însă de apariţia fulgerătoare a cărţii. În această industr