Poporul e neperformant, a zis preşedintele Traian Băsescu. Mai exact, „are performanţe limitate".

Transformat - cum face adesea - din preşedinte-jucător în preşedinte-comentator, a spus câteva banalităţi şi clişee despre cum devine cazul cu ţara şi poporul şi de ce ne merge prost. Este vorba despre acele clişee care tot circulă de decenii întregi şi care par atât de clare încât te scutesc de efortul de a mai gândi (un efort dureros, în absenţa unui antrenament adecvat). Pozitive şi negative. Un exemplu pozitiv: „poporul român e ospitalier", se spune. Poţi pentru ca să zici că nu e? Sigur că e. Chit că străinii îşi rup maşinile pe drumurile noastre, iar mulţi investitori străini serioşi au fost ani la rând blocaţi, fentaţi, descurajaţi, furaţi... Dar aşa, în ansamblu, poporul e ospitalier. Sau, un exemplu negativ, reluat acum de preşedinte ca să demonstreze de ce nu putem avea un stat social: poporul „stă în cârciumă în loc să-şi are hectarul şi jumătate din spatele casei". Poţi pentru ca să zici că nu-i aşa? Nu poţi, avem milioane de hectare nelucrate. Iar dacă vii şi spui că tocmai asta e problema, fragmentarea excesivă a proprietăţilor agricole, că terenurile s-au retrocedat cu poticneli (iar în unele locuri din ţară nici acum n-au fost distribuite certificatele de proprietate), că plata subvenţiilor agricole funcţionează ca naiba şi altele asemenea, se cheamă că eşti cârcotaş.

„Statul nu dă, statul creează oportunităţi", a mai zis preşedintele, ca om de centru-dreapta ce se află. Iarăşi are dreptate. Recent, statul le-a creat unora dintre noi, mai bolnavi din fire, oportunitatea de a merge la spital la 80 sau 100 de km distanţă de localitatea lor (şi în felul ăsta mai cunosc şi ei frumuseţile ţării şi mai descoperă „the Carpathian garden" călătorind gratis cu ambulanţa). Nouă, tuturor, ne creează de ani întregi oportunitatea de a sta la cozi pentr