Petronica şi Ionuţ locuiesc la marginea localităţii Agigea, într-o fostă fermă de porci. Nu au auzit de iepuraşul de Paşte şi nici nu se aşteaptă să le aducă daruri. Fetiţa are patru, iar băieţelul cinci ani. Sunt veseli, curioşi, frumoşi - doi copii obişnuiţi.Dar viaţa lor nu este deloc obişnuită. Stau împreună cu tatăl lor într-o fostă cocină de porci. Mama i-a părăsit şi a plecat la nişte rude din Ovidiu. Mai vine din când în când, dar nu rezistă mai mult de o săptămână, după care fuge din nou, lăsându-şi în urmă copiii. Bărbatul s-a străduit şi a amenajat anexa respectivă astfel încât să semene cât mai mult cu o căsuţă normală. În cămăruţa pe post de dormitorul copiilor au un pat, un godin, o masă cu un televizor şi un dulap. Nu există fereastră afară, iar pereţii sunt înnegriţi de la fumul sobei. În cealaltă cămăruţă este un alt dulap, un pat îngust, de o persoană şi un aragaz. Au curent electric şi apă de la robinet în curte, prin bunăvoinţa proprietarului fermei, care nu le cere niciun ban pentru utilităţi.

Singurul venit, alocaţia băiatului Tatăl le face mâncare, îi spală, le spală rufele, îi culcă, se joacă cu ei, râde cu ei. Dintr-un anumit punct de vedere sunt fericiţi căci sunt crescuţi de un tată devotat, care nu a renunţat, deşi îi este foarte greu să aibă grijă de ei. În fiecare dimineaţă îl duce pe băieţel la grădiniţă şi pe fetiţă la Centrul de Zi din Agigea. Acolo, copiii primesc trei mese şi dorm la prânz. Seara şi-o petrec toţi trei, în cămăruţa lor.

„Am lucrat la moară, cu carte de muncă, dar când nu a mai fost de lucru ne-au dat în şomaj. Luam 420 de lei, dar s-a împlinit un an în luna martie şi nu mai beneficiez de ajutor. Acum muncesc cu ziua pe unde găsesc. Fac orice, muncă brută, bani să iasă", spune Ion Piciorgras. Nu se plânge, deşi recunoaşte că se descurcă greu. Practic, singurul venit lunar sigur este alocaţia băiatulu