Pelinul (Artemisia absinthium) sau planta amara care vindeca creste spontan in zonele de campie, pe toate marginile drumurilor. Pelinului ii place soarele si caldura, chiar si cea excesiva. Creste inalt, de pana la un metru, are frunze verzi, parca prafuite, care raspandesc in jur o aroma puternica, dulce-amaruie si ametitoare.
In popor, pelinul este considerat planta magica, de simbol solar, care alunga spiritele rele, dar si medicament ce curata organismul de impuritati si-i reda omului sanatatea si vioiciunea. Pelinul se culege pe la sfarsitul lui iulie, inceputul lui august, prin taierea varfului tulpinii.
Dupa recoltare, planta poate fi folosita proaspata, in aplicatii externe, pentru prepararea vinurilor si a unor siropuri medicinale. Pentru iarna, se usuca la umbra, in strat subtire, si se depoziteaza in locuri uscate si intunecoase. Planta uscata se foloseste timp de doi ani.
Ca planta de leac, pelinul se administreaza sub forma de pulbere, sirop, tinctiura, vin tonic si infuzie. Pulberea se obtine macinand pelinul foarte bine uscat in rasnita de cafea. Se pastreaza la rece, intr-un loc intunecos si nu mai mult de doua saptamani. Pulberea de pelin se recomanda in bolile ficatului, chiar si in ciroza.
In intoxicatii alimentare si otraviri, se face o cura de pulbere de pelin de doua saptamani, cate doua lingurite pe zi. Pelinul este depurativ, stimuleaza si revigoreaza ficatul si ajuta la eliminarea toxinelor ramase in organism.
Tinctura se obtine turnand, intr-un borcan, 400 ml de alcool alimentar, de 50 de grade, peste 15 linguri de pulbere de pelin. Borcanul se infileteaza bine si se lasa doua saptamani la macerat dupa care se filtreaza si lichidul rezultat se pune in sticle mici, de culoare inchisa.
In digestie dificila sau deranjamente stomacale frecvente se administreaza cate 50 de pi
