Spiritul comercial a invins traditia. Spiritul Mielului Sfint, care in bunatatea lui nemarginita se rastigneste de veacuri pentru noi, este inlocuit de spiritul de turma. O turma de iepuri. Fiindca de tot atitea veacuri nu am sarit peste conditia de iepuri. Am intrat in Saptamina Patimilor, insa parca am intrat in Saptamina Cadourilor. Dar ce zic eu? - Luna Cadourilor, caci, de vreo luna, televiziunile, radiourile, ziarele nu mai prididesc sa ne anunte sa facem cumparaturile de Pasti. De parca n-am sti! Tot felul de firme, de magazine ne indeamna, ne baga pe git tot felul de cadouri de Pasti. Cica "in afara de clasicul cos de Paste", firma noastra va mai ofera... bla-bla-bla. De cind a devenit cosul de Pasti "clasic" si se cumpara de la magazin? Si de cind se fac cadouri de Pasti? Eu stiu ca, in afara de un ou ros sau de un paharut de palinca pentru baietii care mergeau la fete "cu parfumatul", cum e obiceiul in Ardeal, nu se faceau cadouri de Pasti. In lumea de azi e imposibil sa scapam de industria sarbatorii. Tot ce se facea in casa si tinea de traditia lucrului facut in gospodarie e dublat sau anulat si oferit pe scara industriala. Ma si mir ca nu le-a venit ideea sa ofere fete "bunute", imbracate in iepurasi sexy, care sa tina companie, in zilele de Pasti, la domni singuri sau la familii "fara prejudecati". Si apropo de iepuras. De cind iepurele a inceput sa topaie pe Golgota si a devenit simbolul celei mai mari sarbatori a crestinatatii? Mielul, saracul, simbolul neprihanirii si nevinovatiei hristice, a pierdut partida. Iepurele cica "se vinde" mai bine. Vorba ceea: de unde nu gindesti, de-acolo sare iepurele. Nimeni nu mai stie de miel; de la gradinita, aia mici invata poezele cu iepurasul: "Cu sfiala-n ochi si-n pasi/ A sosit un iepuras./ Imbracat in haina noua/ Si in brate-un cos cu oua". Bunicii si mamicile corecte politic ii invata pe copilasi sa fie cumin