Acum, în Săptămâna Mare, am încercat să nu ne raliem opiniei generale vizavi de fotbalul românesc. Intrigi, bârfe, certuri, ameninţări şi multă multă porcăială. La emisiunile tv, mai rar vedem analize pertinente a execuţiilor fotbaliştilor, dar mult mai des ni se prezintă greşelile ”cu voie sau fără de voie”, vorba duhovnicului, ale arbitrilor. Revenind la titlu, nu putem omite chinuiala efectivă a lui Teodor Crăciunescu, de a duce la capăt un meci. Fiu de fost mare arbitru, după unii, cel mai mare arbitru român, Teo e deasupra oricăror bănuieli de incorectitudine. Cea mai bună dovadă e meciul de duminică seara, când ambele tabere, atât Braşovul, cât şi Clujul, s-au plâns că au fost dezavantajaţi de arbitraj. Ca oameni, mai ales în această perioadă a anului, una sfântă şi inevitabil, plină de pioşenie, am încercat să-i găsim scuze „cavalerului fluierului”. Ce ne-am spus, dacă omul e corect, să fim şi noi mai înţelegători, vorba cea, numai cine nu munceşte nu greşeşte. Dar pe de altă parte, când de o greşeală de-a lui depinde soarta a zeci de familii, cele implicate şi care trăiesc din fotbal, nu mai amintim disconfortul mental cauzat de retrogradarea propriei echipe de suflet, lucrurile se schimbă. Braşovul e încă în cursa de a evita retrogradarea. Crăciunescu jr. nu a sancţionat duminică un henţ vizibil din tribune şi CFR a marcat pe contraatac. Crăciunescu a evitat să scoată cartonaşele galbene la durităţile clujenilor, în speţă Cadu, aspect de care s-a plâns şi Conceicao la conferinţa de presă de după meci. Un arbitru cu coloană vertebrală, l-ar fi eliminat de două ori pe portughez în acest meci. O dată era să o facă şi Teo, numai că văzând cine trebuia să primescă avertisment, a băgat repede în buzunar „galbenul”, pentru că era al doilea şi Cadu urma să fie eliminat. Asta în cazul în care şi-l notase pentru că acelaşi arbitru s-a făcut de poveste acum vreo şase,