Romanii sunt inca un popor tanar, desi se considera printre primii europeni crestinati. Ne-am capatat tarziu constiinta de unitate si inca si mai tarziu ne-am gandit sa ne strangem la un loc. Pentru ca nu suntem razboinici si nesupusi, i-am rabdat cu stoicism pe toti cei care au avut pofta sa ne calareasca. Si s-au gasit destui in istorie.
Astazi nu intelegem de ce o ducem atat de prost. De ce nu avem de niciunele, de ce nimic nu merge si de ce pare ca totul involueaza aici.
Traian Basescu si-a facut o pasiune din a-si manifesta public dezamagirea si dezgustul fata de poporul sau. Ba ca e lenes, ba ca nu e performant, ba ca sta in crasma si bea prea mult. Cred ca nici nu mai tin minte de cate zeci de ori mi-am criticat si eu conationalii. Din aceste si din multe alte motive. Insa, daca Iulian Leca isi manifesta nemultumirea fata de poporul roman, din orice fel de motive, asta e doar inca o opinie personala liber exprimata. Nu am fost sa le cer voturile, nu le-am spus ca-i iubesc si-i pretuiesc, nu le-am jurat credinta si nici nu m-am facut pres in fata lor, ca sa-i conving sa ma aleaga. Si nici nu detin vreo functie publica, platita din bani lor.
In cazul presedintelui, situatia este fix invers. Traian Basescu a fost cel care a facut declaratii de dragoste poporului sau in campanii, cand ar fi spus oricum orice ca sa le castige votul. Atunci romanii erau si buni, si muncitori, si performanti, si moderni. Acum, cand nu mai are nimic de cersit, vine si-i gaseste vinovati de toate rele care s-au adunat in istoria noastra. Oare cand a mintit si cand a spus adevarul? Iar daca a mintit in campanie, mai are acum dreptul sa le vorbeasca romanilor despre defectele lor?
Din functia de presedinte al Romaniei, Traian Basescu ar putea sa isi imagineze ca statul este poate si mai vinovat de lenea cetatenilor sai, pentru ca rolul lui e
