- Cultural - nr. 766 / 19 Aprilie, 2011 Carti noi Nichita Stanescu – Studiu monografic Existenta intru cuvant a lui Nichita Stanescu a "rescris” pentru totdeauna destinul literaturii romanesti. Autor al unei opere monumentale, atat cantitativ, cat si calitativ, o opera caleidoscopica prin si in care se reflecta o constiinta artistica profunda, Nichita Stanescu a marcat un moment de sarbatoare in istoria literaturii romane. Aparitia sa, asemenea unei eruptii vulcanice, duce la o reconfigurare a orizontului literar postbelic: "cortina de fier” a dogmatismului proletcultist cade, ierarhia valorilor artistice se rastoarna, iar literatura, revigorata de un suflu nou, se trezeste la o noua viata. Este un moment cu atat mai important cu cat nu tine cont de "mode”, spatiu sau timp, opera nichitastanesciana transgresand atat granitele interioare, cat si exterioare ale limbii romane si avand astfel nu doar o dimensiune nationala, ci si europeana si mondiala. Laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor din Romania in mai multe randuri (1964, 1969 si 1972) si al Premiului Academiei Romane (1978), in 1975, la Viena, i se acorda Premiul International "Gottfried von Herder”. In 1980 a candidat la Premiul Nobel pentru Literatura, la propunerea Academiei Suedeze (alaturi de J.L. Borges, L.S. Senghor, G. Seferis, si Odisseas Elytis, acesta din urma fiind si laureatul), iar in 1982 este distins cu Marele Premiu Cununa de Aur la Festivalul Serile de poezie de la Struga (Macedonia). Se contureaza astfel profilul unui autor care s-a bucurat nu doar de notorietate publica (consecinta a spiritului sau profund socializant, deschis marelui public), ci si de o recunoastere aproape neconditionata din partea criticii. Sub imperiul acestor doua instante de judecata, s-a nascut un adevarat "mit Nichita Stanescu”, mit care, intr-o mai mica sau mai mare masura, a fost cultivat de omul insusi, acesta