Imi propusesem sa nu mai scriu pe marginea problemelor de moralitate din politica romaneasca dar demisia ministrului Botis si reactiile consemnate cu aceasta ocazie mi-au schimbat decizia.

Nu sunt adversar al PD-L. Dimpotriva, dupa ce de la PSD si PNL mi-am luat orice speranta, imi doresc sa ma duc la vot in 2012 si sa votez nu cu raul cel mai mic ci cu  speranta de redresare morala, economica si sociala a tarii.

Nici dupa lectia europeana prilejuita de cazul Adrian Severin se pare ca PD-L n-a invatat nimic, dar absolut nimic.

Dupa ce s-au lamurit public  resorturile legate de afacerea Botis, in care sotia domniei sale castiga 8400 lei lunar pe un proiect aprobat rapid si finantat de unitatea de management aflata in subordinea sotului, era clar conflictul de interese, acceptat ca atare de ministru si platit prin demisia nu de onoare ci de dezonoare.

Lucrurile devenisera clare pentru toata lumea, mai putin colegii si sefii dlui Botis.

Iata ce declara Mircea Toader, lider important al PD-L:

“Daca este o chestiune de moralitate, este problema personala a dansului. Mai ales ca s-a sesizat si ANI. Sa asteptam intai sa vedem ce pozitie are ANI, apoi, sigur ca decizia ii apartine in totalitate”.

Aceeasi placa. Ceeace stia tot satul, nu e clar si pentru Mircea Toader, mai trebuie decizie a ANI sau hotarare definitiva si irevocabila a instantei. Adica peste cateva luni sau cativa ani, cand se va fi uitat totul.

Reactia vehementa a UE in cazul Severin, faptul ca  2 deputati, aflati in situatie similara cu Adrian Severin, au demisionat instant din Parlamentul European, nu a insemnat nimic pentru schimbarea atitudinii conducerii PD-L, asa cum, in optimismul meu incurabil, sperasem la un moment dat.

Mai grav, Mircea Toader nu intelege ca moralitatea unui ministru nu este „problema personala a dansului”. Lipsa sa de mor