Mă înspăimântă siguranţa liderilor noştri de opinie, care îşi dau cu părerea despre orice.
Aşa începe: „Erau sănătoşi cu toţii. Ivan Ilici spunea uneori că simte un gust ciudat în gură şi un disconfort în partea stângă a abdomenului, dar asta nu se putea numi boală." Aşa începe sfârşitul lui Ivan Ilici Golovin, personajul lui Lev Tolstoi din nuvela „Moartea lui Ivan Ilici", cu un gust ciudat şi cu un disconfort. Iar precizarea lui Tolstoi, „erau sănătoşi cu toţii", este sfâşietoare. Apoi, urmează durerea. Pe care nu vrei s-o bagi în seamă, încerci s-o uiţi, s-o dai afară din tine, la fel ca şi Ivan Ilici. Dar tu eşti alesul durerii. Şi, la fel ca Ivan Ilici, într-un târziu, înţelegi că eşti muritor.
Mă înspăimântă siguranţa liderilor noştri de opinie, care îşi dau cu părerea despre orice, în ziare şi la televiziuni. Aroganţa şi suficienţa politicienilor care ştiu totul despre mersul vieţii. Etichetele, sentinţele şi aplombul aşa-zişilor specialişti care ne explică, în fiecare zi, cine sunt vinovaţii, de ce trăim prost, de ce suntem înşelaţi, cine sunt cei buni şi cei răi. Toţi vor să judece, de parcă ar urmări să-i ia locul lui Ivan Ilici Golovin, judecător la Curtea de Justiţie. Nu să povăţuiască, ci să judece. Nu ştiu cum, dar am impresia că toţi pretind că sunt nemuritori. De vreme ce niciunul nu s-a plâns până acum, în direct şi în prime-time, că are un gust ciudat ori un disconfort în partea stângă...
Mă mir că niciunul dintre aceşti nemuritori nu a fost întrebat până acum, în vreun interviu sau într-un talk-show, foarte serios, fără nicio urmă de ironie sau otravă, cum şi-ar dori să moară. Nu când vom ieşi din mocirla imoralităţii, din criză, nu când va veni cutremurul ori sfârşitul lumii sau până când vor creşte preţurile la alimente, nu! Cum ţi-ai dori să mori? - asta ar fi întrebarea. Nu pentru patrie şi nici pentru popor! Pur şi simpl