Când modul nostru de a gândi este echilibrat, şi corpul funcţionează în deplină armonie. Şi reciproca este valabilă: când organismul este în suferinţă, tensiunea psihică nu va întârzia să apară. Starea noastră de bine depinde, aşadar, în egală măsură de cele două. Însă menţinerea echilibrului între ele este o adevărată artă.
Poate că nu o conştientizăm pe cât ar trebui, dar legătura dintre minte şi trup este una foarte puternică. De exemplu, dacă simţim iminenţa unui pericol, corpul reacţionează prin declanşarea unei stări de alertă: creşte secreţia de adrenalină, încordează musculatura şi „ascute" simţurile pentru ca noi să fim pregătiţi să înfruntăm primejdia. O altă dovadă: supărările, stresul şi anxietatea se manifestă printr-o pleiadă de simptome pentru care nu găsim o cauză organică şi pe care adesea nu reuşim să le tratăm, oricâte medicamente am lua.
O interacţiune complexă
Toate organele şi ţesuturile noastre sunt controlate de hormonii secretaţi de glandele endocrine. Acestea se află sub comanda glandei pituitare (hipofiza). Mai departe, activitatea ei este influenţată de impulsurile nervoase şi de substanţele chimice produse de hipotalamus, parte a creierului aflată în vecinătate, care controlează procesele involuntare: respiraţie, tensiune arterială, temperatură, bătăile inimii etc. Toate celelalte părţi ale creierului interacţionează cu hipotalamusul prin intermediul fibrelor nervoase, aşa încât procesele intelectuale şi emoţiile care implică orice zonă cerebrală îşi pun amprenta asupra modului de funcţionare a tuturor organelor şi ţesuturilor.
Tensiunea psihică, de exemplu, se face simţită prin dureri de spate şi în piept, gât înţepenit, modificări ale apetitului, suferinţe gastrice, constipaţie sau diaree, tensiune arterială crescută, insomnii, palpitaţii, probleme sexuale, transpiraţii excesive şi lista ar