„Adevărul“ îţi prezintă săptămânal povestea numelor mari din fotbalul nostru. Azi, Emeric Vogl, primul român care a participat la un Mondial şi ca jucător, şi ca „oficial“ . În anii ’30, Timişoara devenise capitala fotbalului românesc, Chinezul dovedin-du-se cea mai valoroasă echipă din ţară.
Atras de sportul cu balonul rotund, care trăia atunci ultimii ani ai amatorismului, Emeric Vogl şi-a încercat norocul, bătând la poarta clubului unde, mai apoi, avea să trăiască perioada cea mai fastă a carierei sale sportive. Acceptat la juniori, graţie calităţilor sale fizice, bănăţeanul a fost promovat după un singur an, în 1922, în prima echipă, cu care avea să câştige cinci titluri de campion până în 1927.
Şi el a fost pe „Conte Verde"
Şirul victoriilor pe care Vogl le-a obţinut alături de valoroşii săi colegi de la Chinezul s-a încheiat în 1928, când formaţia timişoreană, confruntată şi cu o criză financiară, a fost eliminată din sferturile de finală ale campionatului de Şoimii Sibiu după o dublă manşă (2-2 şi 3-4). Eşecul a fost favorizat şi de o strategie greşită a conducerii de atunci a clubului bănăţean. Prea siguri de victorie, cei de la Chinezul au folosit rezervele în aceste meciuri oficiale, în timp ce titularii au disputat un meci amical, la Timişoara, cu WAC Viena.
Pierderea titlului de campioană a avut urmări nefaste, antrenorii şi mai mulţi jucători valoroşi părăsind gruparea de pe Bega. Având ca variantă de rezervă Ripensia (înfiinţată în octombrie 1928), Vogl a decis să ia drumul Bucureştiului, alături de Ladislau Raffinsky. Cunoscuţi pentru valoarea lor, cei doi şi-au găsit repede echipă: Juventus, învinsa Chinezului în finala din 1926 (scor 3-0).
Alegerea s-a dovedit inspirată. Aflat la primul campionat cu alb-negrii, Vogl a devenit din nou campion al României (era al şaselea trofeu). Acest nou titlu, obţinu