Sâmbăta Paştelui este ziua cu cea mai mare încărcătură ritualică din întreg Postul Mare. În prim plan se află femeia-gospodină, care prepară pască. Află aici care este rolul acestui produs alimentar specific Învierii Domnului!
În general, pasca are formă rotudă, semnificând bolta cerească, sau dreptunghiulară, semnificând mormântul Mântuitorului. Ritualurile legate de prepararea sa sunt diverse.
În trecut, în satul Dumbrava de Sus, atunci când femeia făcea pască întotdeuna oprea o bucată din primul aluat. Se ducea la vacile din grajd şi le ungea coarnele cu ea, ca să piară orice fel de boală, iar animalele să dea lapte mult şi gros. În satele de pe Valea Mureşului, femeile aveau obiceiul să arunce cojile de ouă în râu. Făceau acest lucru pentru ca rudele care au murit spânzurate sau înecate să-şi găsească astfel liniştea.
Gospodinele din Ţara Haţegului aveau un alt obicei: ieşeau cu mâinile pline de aluat în livadă. Îşi ştergeau palmele de pruni ca să facă poame bune pentru un vinars cât mai fain. Simultan, bătrânii satului povestesc că pasca se cocea într-un cuptor încins cu lemne de salcâm, ca să capete un miros cât mai ameţitor. O altă tradiţie spune că, în Ţinutul Pădurenilor, oasele rămase de la mielul de Paşte se îngropau la rădăcinile pomilor fructiferi ca să ferească gospodăria de boli şi necazuri.
Tot astăzi se obişnuia ca din anafora de la biserică să se arunce şi peştilor, asta în cazul în care doreai să ai noroc la undiţă pe tot parcursul anului. “În trecut exitau o mulţime de obiceiuri în satele hunedorene. Multe dintre ele s-au pierdut, însă unele încă se păstrează şi sunt cu adevărat spectaculoase. De exemplu, de Paşti se mânâncă absolut peste tot ouă roşii cu o sumedenie de denumiri: împistriţate – Ţara Zarandului, încondeiate – Valea Mureşului, văpsite – zona Orăştie, măiestre – Platoul Luncanilor”, a declarat Marcel Lapteş, e
