Pretul carburantilor l-a infuriat atat de tare pe Emil Boc incat Adrian Nastase a devenit principlaul vinovat pentru derapajul de pe linie al acestor costuri.
Privatizarea Petrom a fost luata in colimator, inecepand de la premier si terminand cu ministrul de finante, Ialomitianu. Cata dreptate are Emil Boc si cat la suta din spusele lui reprezinta manipulare ieftina?
Premierul Boc clameaza puterea statului, in conditiile in care acesta ar fi detinut inca majoritatea in cadrul celei mai puternice companii romanesti, Petrom. Astfel statul ar fi putut tine in frau preturile pe o piata din ce in ce mai imprevizibila. Emil Boc uita insa un lucru. Statul este un prost manager, dovedind in 20 de ani ca pe ce a pus mana s-a les praful.
Petrom, alaturi de Sidex, reprezenta la momentul privatizarii in 2004 una dintre gaurile negre ale bugetului de stat. In 2004, Guvernul a sters datoriile acestei companii catre bugetele de asigurari sociale care se ridicau la 9525 miliarde lei, pentru ca un investitor sa-si arate interesul.
E drept nu a fost fair fata de alti contribuabili din piata, dar acest mamut, ramas sub obladuirea statului pentru mai mult timp, avea sa devina o adevarata amenintare la adresa finantelor tarii.
O tara nevoita sa transfere bani din bugetul consolidat catre bugetele de pensii si asigurari sociale. Riscam ca in loc de contributor solid la bugetul statului, Petrom sa devina un aspirator enorm al resurselor din ce ce in ce mai secatuite ale tarii.
Compania OMV anunta ca Petrom a inregistrat in perioada 2000-2004 pierderi cumulate de peste 1 miliard euro. La un an de la privatizare, compania Petrom-OMV inregistra un profit net de 391 milioane de euro. Intr-un an de zile, austriecii au dus afacerile pe plus, inregistrand si profit. Ce lectie avem de invata de aici?
Compania trebu
