Dartorită ție, Oana Zăvoranu s-a împăcat cu mama ei. Cum s-a întâmplat?

Eu nu m-am gândit să mă duc la Oana pur și simplu mi s-a arătat să fac asta. Înainte să ajung la ea, un prieten de familie m-a rugat să merg la spital, la soția lui care născuse, să-i duc un pachet. În mașină, am început să mă rog și, în timp ce mă rugam, am avut niște îndemnuri fantastice să-mi schimb traiectoria drumului, la figurat vorbind, Pentru că și Cătălina, soția prietenului nostru, era internată la același spital cu Oana Zăvoranu. M-am speriat așa un pic.

Ce "spuneau" îndemnurile astea?

"Nu te mai duci la Cătălina, te duci la Oana Zăvoranu". Am început să vorbesc cu voce tare: "Doamne dar eu nu o cunosc, ce să-i spun, n-am văzut-o în viața mea". "Te vei duce acolo și nu te îngrijorezi cu privire la ce vei spune, pentru că-ți voi spune Eu ce să-i spui", așa suna îndemnul. M-am pierdut foarte tare. Am simțit că e o chestie care mă depășește. Am ajuns la spital. Tot spitalul era împânzit de televiziuni. Mi-am dat seama că e ziua externării și toți umăreau să ia un interviu Oanei. I-am zis tipului de la poartă că sunt soția lui Bodo și că vreau să merg la Oana. Nu numai că m-a lăsat să intru, dar m-a dus prin niște locuri prin care nu am fost văzută de absolut nimeni.

Nu te-a întrebat nimeni de sănătate?

Treceam pe lângă asistente, parcă dormeau toate. Am ajuns în fața rezervei ei, era păzită de un domn. Îi spun cine sunt și că vreau să vorbesc cu Oana. Eu voiam să vorbesc cu ea, dar nu știam ce să-i spun. Exact ce mi se sufla în cască, la figurat vorbind, asta spuneam. S-a întors tipul ăsta după câteva secunde cu menajera Oanei și mi-a zis: "Oana nu vă primește, pentru că nu vă cunoaște". Dar eu aveam îndemnuri de-astea: "Spune că ai un mesaj pentru ea". Și zic: "Am un mesaj pentru ea". Menajera s-a dus din nou în salon și, când s-a întors, mi-a zis să-i spun