La vârsta de 16 ani, Alexandru Macedonski forfotea călătorind de unul singur prin Austria, Elveţia şi Italia. Acest lucru s-a întâmplat la un an după ce tatăl său, general şi ministru de război în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, a murit brusc, în condiţii misterioase, presupunându-se că a fost otrăvit. Dispariţia generalului a zguduit puternic echilibrul familiei sale, care până atunci avusese parte de o existenţă tihnită. În sufletul adolescentului de 15 ani, rămas orfan de tată, s-a insinuat fiorul rece al abandonului, sentimentul unui destin potrivnic, însingurarea. Sănătatea îi era firavă, astfel că mama sa a hotărât să-l trimită pentru tratament şi studii în străinătate. În 1872 revenise în oraşul natal, Bucureşti, unde a debutat cu volumul de poezii "Prima verba". Alexandru Macedonski avea 18 ani şi un volum publicat. A crezut sincer că politica este o cale către afirmare şi recunoaştere a valorii, astfel că a intrat în Partidul Liberal. Ceea ce i-a adus popularitate pe vremea aceea a fost însă încarcerarea la Văcăreşti, după ce lansase în ziarul Oltul atacuri antidinastice. Dezamă­git că nu se afla pe listele liberale ale candidaţilor pentru Cameră, se delimitează de partid, devine disident şi îşi concentrează eforturile întru cucerirea gloriei literare. Avea 26 de ani când a înfiinţat revista Literatorul, concepută ca replică antijunimistă. În paginile acestei publicaţii, prin meritul fondatorului, au publicat primii poeţi simbolişti români. Mai târziu, în 1903, Bacovia a citit în cenaclul lui Macedonski poezia "Plumb", omagiată de poetul nopţilor şi al rondelurilor. Macedonski se apropiase vremelnic de junimişti, le citise "Noaptea de noiembrie", dar, pentru societeatea literară de prestigiu, poetul rămâne doar o figură stranie. Trecerea sa prin casa lui Titu Maiorescu rămăsese fără urmări, ceea ce i-a răscolit poetului răni mai vechi. După ce se dezlănţuie