Ajunsa la proportiile unui adevarat fenomen media, mostra de profesionalism in productia divertismentului de televiziune, emisiunea "Romanii au talent" a fost in cel din urma, indraznesc sa spun, un semiesec.
Audienta a fost fabuloasa, castigurile ProTV, probabil, pe masura, dar reteta de succes peste tot in lume a fost romanizata si transformata dintr-un vector de cautare si promovare a talentului real, intr-una sociala, de promovare a povestilor lacrimoase.
Victoria finala a lui Adrian Tutu este cel putin dezamagitoare, daca ne raportam la scopul si criteriile declarate ale intrecerii. Caci tanarul a primit 120 de mii de euro nu pentru ca era cel mai talentat concurent, ci pentru ca a avut cea mai trista poveste si pentru ca si-a transformat prestatiile in lansatoare de mesaje "politically correct".
Tanarul are, intr-adevar, un destin tulburator: orfan de la 5 ani, cand si-a pierdut ambii parinti, a stat o vreme cu bunica dupa care a luat viata pe cont propriu. A renuntat la scoala, a muncit in diferite locuri, inclusiv pe santier, si a continuat sa cante, deoarece crede ca muzica il apropie de parintii pierduti.
Mesajele cantecelor sale sunt foarte frumoase, de la "Iubiti-va parintii", la piesa profund patriotica si mobilizatoare interpretata in finala, cand ne-a indemnat sa fim mandri ca suntem romani, sa ramanem in tara si sa infruntam soarta.
Romanii au talent - Adrian Tutu a castigat premiul de 120.000 de euro
Toate acestea nu-l fac insa pe Adrian Tutu un talent coplesitor, asa cum au fost cativa dintre contracandidatii sai din finala, in frunte cu cei plasati pe locurile 2 si 3. Contratenorul Narcis Ianau, spre exemplu, este mai mult decat un talent. Este un autentic fenomen. Dar nefiind orfan, netraind pe strazi si nepromovand romanismul a ramas doar pe locul secund. A pierdut adica la in
