Domnule ministru, cum este în Franţa, de exemplu, de ce ei pot să liciteze imediat?

Sigur că au o altă legislaţie. Şi instituţiile noastre au posibilitatea de a participa la licitaţii de acest gen. Nu ministerul, ci instituţiile subordonate lui sau instituţiile subordonate autorităţilor locale, dacă au bani. Noi, neavând bani, putem discuta mult şi bine. Noi am suplimentat fondurile exact în perioada de dinainte de licitaţie pentru o brăţară dacică, pentru două scuturi şi 200 şi ceva de monede.

Asta s-a şi discutat la un moment dat: de ce brăţara dacică, şi nu Cioran?

De brăţara dacică noi ştiam de anul trecut, prin Procuratură, prin Interpol şi ştiam exact ce urmează. Am trimis din timp experţi în Germania să vadă dacă sunt autentice şi au făcut un raport. Eu eram pregătit să cer de la guvern fonduri, dar procedura a durat vreo trei luni. Ştiam preţurile pentru scuturi, la fel pentru monede şi brăţări, aici nefiind vorba de o licitaţie. Referitor la manuscrisele lui Cioran, nu este adevărat că a fost vorba de lipsă de interes, a fost vorba de lipsă de bani, lipsă de comunicare, lipsă de informaţii. Sigur, asta nu ne scuteşte pe noi de răspundere, nici pe mine personal, nici pe ceilalţi colegi ai mei care aveau informaţii şi undeva s-a blocat acest circuit. Statul român, în 20 de ani, a pierdut enorm de mult. Aproape lunar avem noi oferte de clădiri de patrimoniu sau obiecte şi avem drept de preemţiune asupra a tot ce este în patrimoniul cultural naţional, dar nu avem bani. Din păcate, am pierdut enorm de mult şi aici ar trebui o flexibilitate mult mai mare, dar şi un buget pe măsură.

Sunteţi contestat de o mulţime de ONG-uri care spun că nu vă implicaţi suficient în protejarea patrimoniului, în condiţiile în care este vizibil, mai ales în Bucureşti, războiul rechinilor imobiliari pentru a-şi ridica clădirile. La care se adaugă bâlbâielile Pr