Parte integrantă a Ministerului Agriculturii, Biosecuritatea - sau protecţia fitosanitară se bucură de aceleaşi privilegii şi aproape de aceleaşi resurse ca şi vama. Răufăcătorii aici pot lua diverse forme - de la bacterii şi până la banala volbura (Convolvulus spp.) sau îndrăgitul caprifoi "Mâna Maicii Domnului" (Lonicera spp.) care se află pe listele negre ale departamentului de conservare (DOC).

Aceasta pentru că economia Noii Zeelande, produsul intern brut, este bazat în întregime pe turism şi agricultură. În plus această ţară are o datorie de onoare faţă de diversitatea ecologică a lumii - aceea de a apăra speciile endemice ce au supravieţuit colonizării vestului. Iar oamenii din Ministerul Agriculturii de aici şi din Departamentul de Conservare DOC îşi iau treaba foarte în serios. Povestea începe acum multe milioane de ani, cam 250, atunci când partea de lume pe care o numim astăzi Noua Zeelandă s-a separat de continentul Pangeea.

Datorită acestei separări, în Noua Zeelandă a zilelor noastre există specii endemice adică specii de plante şi animale ce nu se mai găsesc nicăieri în lume. Această insulă a dezvoltat de-a lungul milioanelor de ani un ecosistem unic, din care putem învăţa foarte multe despre evoluţia speciilor pe Pământ. Mai mult decât atât, cercetări de ultimă oră au relevat faptul că este posibil ca NZ să fie şi cea mai mare grădină de extremofile de pe planetă, conform studiilor GNS (NZ Geological and Nuclear Sciences Insitute). Extremofilele sunt organisme ce trăiesc după cum le spune şi numele în condiţii extreme: de temperatură, salinitate, frig şi aşa mai departe, şi care sunt studiate intensiv pentru a înţelege evoluţia şi apariţia vieţii pe Pământ.

Primele contacte cu Aotearoa (Noua Zeelandă) au fost făcute de către polinezieni care acum aproximativ patru mii de ani au pornit în lungul lor drum prin Pacific. Impactul lor a