"Cinstitul" Ioan Nelu Botis a ajuns pe mana procurorilor DNA. Foarte bine, traiasca lupta impotriva coruptiei! In cazul devenirii sale intru numar unic de dosar, exista doua variante: ori a fost prost deoarece nu si-a dat seama ca a gestiona un minister care decide eligibilitatea unui proiect unde este implicata sotia sa, si remunerata, egal buba, ori a manifestat o suficienta pana la nesimtire, pe considerentul ca nimic nu-l poate atinge.

Demisia sa nu este de natura a imbujora lumea politica, atinsa de coruptie pana in masele, dar e bine ca s-a produs.

In multe situatii, insa, DNA doarme pe dansul. OLAF de asemenea. Nu-i cu ce. Iti trebuie o armata de oameni ca sa analizezi cine castiga de fapt licitatii si fonduri europene. Cu cine sunt inruditi proprietarii firmelor, cate matusi, dudui pe tocuri si cati nepoti, cand nu e vorba despre o oaste de indatorati care trebuie sa presteze servicii, sunt angrenati in economia construita in jurul unui singur scop, al indestularii frauduloase cu acte in folosul unor indivizi ce stau pe burta.

Si tentatia e colosala. Cum ar putea fi trecute cu vederea 30 de miliarde de euro de catre reprezentantii unui popor care si-a inscris in istorie peschesul la loc de frunte? Pai s-au furat ele fabrici cu doua strunguri si sase menghine, si mai trebuia investit in ele, cum sa nu se dea iama in ditamai banul?

Daca n-ar fi fost necesara cofinantarea, bugetul european al Romaniei pana in 2013 ar fi fost de multa vreme absorbit. Dar asa, mai picura de la Guvern spre camarazii de campanie, mai vine o scrisoare de garantie de la o banca unde gajezi cu un oras intreg de proprietati facute, desigur, deoarece te-a prins revolutia rupt in fund. O mare masura din "totul" se rezolva pe baza de smechereala. Daca nu era AJOFM-ul lui Botis partener in fundatia beneficiara, si sotia sa consilier, mai lua c